Oare Sunt un Porc?

Troaca Comunitara

No menu assigned!

Te cunosc dupa GENERIC, Cenusareasoooo!!!! – prima parte

Comunitatea OSPVinericiletaTe cunosc dupa GENERIC, Cenusareasoooo!!!! – prima parte

Te cunosc dupa GENERIC, Cenusareasoooo!!!! – prima parte

E vineri dupa amiaza, nevasta-mea a venit de la munca, am hranit cainele, l-am scos afara unde a facut “de toate”, o ardeam pe leptop, la birou, ceasul sa fii fost vreo 5 -5 si jumate. In seara asta e #Vinericicleta, ma gandesc. Imi iau masina ca n-am chef de baut, i-am zis si lui Barbut ca-l iau, afara ploua, mai am niste tricouri cu OSP in portbagaj si iau si niste sticle de vin rosu Alira sa mai premiez din donatorii din campania #Vinpentrusange…in fine, imi iau masina. Ioana s-a bagat sa se spele pe cap si eu am ramas in compania bunului meu prieten laptopul ascultand un concert de pian interpretat de Maria Pires.

Nu aveam nicio idee ce anume o sa facem la intalnirea din seara asta. Stiu doar ca m-a rugat Razvan sa facem o poza de grup pe care sa o folosim in site. Ma uit la ceas, sase jumate. Ma gandesc ca ar trebui sa incerc sa ma pregatesc, Ioana a terminat cu spalatul pe cap si face ture prin fata mea penduland intre extremitatile apartamentului tot cu scopul acoperiririi goliciunii trupesti. Ma urnesc, cu chiu cu vai, scarbit fiind de blestematia de vreme de a fara si gandindu-ma cat de mult imi diminueaza relantiul existei. In jumatate de ora am fost gata, cu tricoul cu OSP pus peste camasa coboram in parcare, trag de portiera masinii care se deschide dar incepe sa sune alarma. Baga-mi-as! Iar mi-am uitat cheia in casa – ma gandesc – si o rup la fuga pe scari. Intru in casa, intre timp alarma masinii s-a oprit, caut cheia pe care bineinteles ca nu o gasesc nicaieri. Injur de toate si pe toate facand-o pe mama generica, invocata cu prilejul oricarui neajuns, sa suporte alte mascari si perversiuni imaginare alaturi de inaintasii sai, tot generici. Rascolesc toate cotloanele rutinei procesului dezbracarii unde in mod normal ar trebui sa fie cheia. O gasesc intr-un final pe sub niste hartii aruncate pe birou.

Ne-am urnit. Conduc prin ploaie si discut cu a mea consoarta vrute si nevrute, facem tot felul de analize si ne dam cu parerea asupra unei largi varietati de subiecte despre care sincer, acum nu imi mai aduc aminte. Pe la Victoriei il injur pe unul cu numere de Sibiu fiindca s-a incadrat prost si a trebuit sa taie toate benzile, facandu-l taranete si folosind tot felul de invective apelative, toate din spectrul rural sau in legatura cu spatiul non-urban.

Mustata docila

Mustata docila

Mai nou, de cand am barba, am dezvoltat un tic: ma scarpin sau imi mangai pilozitatea faciala. Imi place sa o ciufulesc si sa o reasez, vanturand-o ca pe varza murata probabil din aceleasi considerente de reimprospatare. La stop la Romana, cu coada ochiului mi-am admirat podoaba paroasa faciala si am observat ca mustata, componenta superior-labiala a barbii, sau inferior-nazala, depinde de unghiul perspectivei, ciufulita fiind sta orientata in sus. Atat mi-a trebuit, mi-am umezit degetele in gura si mi-am intors colturile mustatii in sus a la Caragiale.

Tot bulevardul Magheru am ras cu Ioana de mustatile mele care docile stau in orice directie le-ai orienta capetele. Cum prindeam un stop gaseam prilej sa imi aranjez “frana de muci” in fel si chip. Am pus-o sa-mi faca o poza pentru a putea impartasii hazul momentului si cu restul gastii si a iesit asta.

Am ajuns la birou, am luat o cutie cu sticle de vin rosu Alira si am luat-o spre Sincai via Timpuri Noi, sa-l iau pe Barbut. L-am sunat, l-am asteptat, l-am imbarcat si am purces spre destinatia finala a serii. Am ajuns pe langa Amzei si am parcat vis a vis de coaforul bunei mele prietene Gabriela, parca Gaal Hair Play il cheama sau ceva de genul asta. Stiu doar ca acolo lasa nevasta-mea un salariu minim pe economie o data sau de doua ori pe an cand isi face un fel de “permanent invers”, adica isi indreapta parul (Ioana fiind creata, destul de bine) indreptare care persista luni bune. Ma rog, am traversat Calea Victoriei topaind printre baltoacele formate de o ploicica mocaneasca de-ti vine sa ….numa, numa, cum zic ardelenii.

Gaal HairPlay

Gaal HairPlay

Din Calea Victoriei am dat coltul spre Piata Amzei si am ajuns la barul A1, local hipsteresc la care ne-am mai oprit in plimbarile noastre cicliste, cunoscut deja de gasca noastra, a vinericiclistilor, pentru un sortiment de bere la draft care are gust de sosete.

M-am dus la bar, facand slalom printre consumatorii asezati la mese, in numar destul de consistent, si l-am intrebat pe tipul din spatele barului unde e separeul rezervat pentru intalnirea OSP. Mi-a zis a astept pana vin colegii ca el nu stie. M-am uitat in stanga si in dreapta, de jur imprejur incercand sa identific un coleg care sa aiba habar de rezervarea noastra. Nu am avut nicio sansa. In barurile astea ospatarii, de fapt tot personalul, nu pot fi distinsi pentru ca nu au nimic specific care sa-i distinga in varietatea vestimentara a clientilor, nu au o particularitate care i-ar putea face usor identificabili. Cum ar fi sa umble in curul gol. Vrei o bere? Pac, te intorci si dai peste bucile oparite, aproape marmorate de putinele grade ale temperaturii ambientale, ale ospatarului. Il bati amical pe buca dreapta si, dupa ce se intoarce cu o privire de om fumat prea mult la tine, ii comanzi urmatoarea bere la halba, dar de aia cu gust de sosete. Dupa o asteptare in care disconfortul sau presiunea exercitata de privirile noastre asupra sa, barmanul neinformat a crapat o usa, a intrebat ceva si s-a intors spre noi cu o mutra de om depasit clar de situatie, a scos un caiet studentesc de sub tejghea si ne-a intrebat pe ce nume. I-am transmis acatistul de posibile nume pe care Marian ar fi putut face rezervarea. Rezervarea s-a gasit si am fost indrumati catre etajul unu, la salonul de nefumatori. Am luat-o inainte in bombanelile mirate si interogative ale nevesti-mii si ale lui Barbut, fumatori campioni, adresate celui care a putut rezerva tocmai la nefumatori. Nu am raspuns nimic, am urcat, cate doua trepte, scara care ducea la etaj si am intrat in salonul rubricat in discutia din fata barului. Separeul pentru nefumatori e o camera de circa 3 pe 4 metri, cu geamurile larg deschise si mese jupuite sprijinite de niste scaune de lemn pliabile albe. Cum intri, pe peretele opus au un fel de salteluta neagra, de circ 2-3 metri patrati, pe care sunt tintuite cu bolduri tot felul de hartii si hartioare asupra carora nu am zabovit intru studiu in schimb, undeva in partea dreapta, am observat o placuta ce explica  utilitatea “saltelutei negre” si conform careia a avut loc actiune prin 2014 prin care oricine avea o idee de etalat sau ceva de spus, expus etc, scria pe o hartioara si o tragea in teapa boldurilor pe salteluta, toate formand un vernisaj intr-o anumita data a anului trecut care constituia apogeul actiunii. Nu am putut sa nu ma mir de tampenia celui care a imaginat o asemenea intreprindere. Ce rahat sa “postez” pe pseudo-facebook-ul de pe “salteluta neagra” si mai ales cine rahat sa citeasca sau sa caste gura la “postarile” respective. Probabil ca fac parte din manifestarile artistico-social-urbane specifice curentului hipsteresc. Ce am mai observat? Ca doi pereti, cel cu salteluta neagra pentru socializare si cel din stanga de cum intrai aveau un fel de lambriu din pal, nu pana sus pan’la tavan, lasand o portiune de aproximativ un metru de perete cu zidaria aparenta, nezugravita si negletuita. Geamurile, nevopsite in ton cu zidaria, larg deschise nu mi-au inspirat decat senzatia de jeg, ele fiind curate doar ca aspectul neingrijit al tocariei si al ramelor nu a produs efectul dorit de cui i-o fi basit ideea de a amenaja salonul de nefumatori astfel.

Salon nefumatori A1

Salon nefumatori A1

Pe mesele jupuite au niste scule cu butoane care, daca sunt apasate, fac sa vibreze un ceas pe care ospatarii il au la mana notificandu-i astfel ca in salonul de nefumatori este un nene insetat de bere cu gust de sosete. Nu am aprofundat problema functionarii “sculei”, dar in consideratia faptului ca cele trei sau patru butoane de pe soneriile din platic negru neagra au roluri diferite dand comenzi la fel de diferite si wireless ospatarului, in functie de doleanta clientului – vreau sa comand, vreau nota, vreau sa ma scarpini pe spate, la oua etc.

 

 

Cristina si Veronica

Cristina si Veronica

Sa revenim la adunatura noastra, intrat in salonul cu pricina am constatat ca se strasera deja cativa, cam o duzina: Mickey, Marian, Stinger, Cristina, Veronica, Ciprian, Nasul Garga si alti cativa al caror nume, din motive de etate si relativitate a starii menmonice in care ma aflu cand va relatez aceste povestioare, nu mi le amintesc, neinsemnad ca nu nutresc aceeasi consideratiune fata de dumnealor ca fata de cei al caror nume mi s-a aratat. Toti, frumos asezati la mese, majoritatea imbracati cu tricouri cu OSP, cu cate o bere sau alta beuturica colorata in fata sedeau cu o aliura de fete mari si timide aflate la sezatoare, adica taciturni, fara o comunicare coerenta care sa urmareasca o tema sau linie de discutie.

A1 , o experenta de rahat

A1 , o experenta de rahat

Dupa noi, aproape imediat, a venit Valica, Andrei, Doina, Corina si sincer nu mai tin minte. Cert este ca starea de stanjeneala congruenta cu ambientul auster si hipsteresc wannabe in care ne stransesem, isi facea simtita – din ce in ce mai des si mai pronuntat – existenta pe mimica fetelor celor stransi in salonul curului. Am incercat cateva discutii in stanga in dreapta, lumea era exasperata de ineficienta “sculelor” de plastic negru de pe masa, interpretand o oda a setei la butoanele lor, fapt care nu-i facea extrem de comunicativi. M-am asezat in spatele nevesti-mii in coltul din NV-ul camerei, socotind peretele cu salteluta neagra ca fiind nordul, nimerind langa Valica. Am observat ca in crestet are o cicatrice proaspata si l-am intrebat cum a capatat-o. S-a intors spre mine si, cu voce tare cat sa auda ceilalti, mi-a spus ca l-au batut doi taximetristi cu o bata de baseball metalica. A infiripat repede si preambulul ca sa intelgem cu s-a ajuns la litigiul provocator de cicatrici cu obiecte contondente; consum de beri in centrul vechi, gasit taxiul, urcat, discutie cu taximentristul pe marginea costului cursei, exces nervos al taximentristului, aparitia unui alt taximetrist si bataia respectiva. Empatizand cu el, revoltati pe barbarismul taximetrist fiecare dintre noi am ridicat cate o problema sub forma de intrebari la care, rabdator si metodic, Valica a raspuns pe rand cu o ingenuitate debordanta. Totul a culminat cu intrebarea lui Ciprian care a intrebat o chestie la care ceilalti nu ne-am gandit: “De ce n-ai fugit?”. Raspunsul nu a intarziat sa apara, in acelasi registru ingenuu: “Pentru ca mi-a fost rusine!”. Pauza, urmata de hohote de ras ale celorlalti. A fost epic.

11899904_10154145896819278_5897056572792175824_nUna peste alta, observand disconfortul vadit de care sufereau contagios toti, m-am ridicat si am propus sa mergem in alta parte. Propunerea mea a fost ca o adiere sanatoasa care a imprastiat  indata norii dezamagirii si a lasat loc unui orizon plin de speranta ca vom reusi totusi sa ne distram in seara asta. Imediat, am facut o lista scurta de locatii unde am putea sa mergem si am concluzionat ca tote drumurile duc al Beraria H la concertul Formatiei Vocal Instrumentale Generic. Zis si facut, Ciufu a sunat si s-a inteles cu o duduie sa ne tina o masa de 25 de persoane, ce e drept pozitionata fat de sccena ca Noua Zeelanda de Bucuresti  dar macar ieseam din atmosfera de pedepseala in care ne aflam. Am uitat sa va spun ca in salonul curului nu era urma de muzica, de fapt acorduri muzicale nu se puteau auzi niciunde la etaj, pesemne ca nu le-au ajuns firele sa puna un tranzistor sau boxa si sus. Doina a luat-o pe Corina si inca pe cineva si a luat-o inainte sa ocupe masa de la Beraria H conform cerintelor exprese ale vatafului de berarie. Ceilalti am mai stat o țâră sa asteptam comanda pe care cu chiu cu vai am reusit sa o facem unei ospatarite depasite clar de volumul de clienti si comenzi. Doina a plecat, comanda a venit 2 din cele trei beri erau calde, epilogand experienta deagreabila avuta la barul hispteresc A1. Am plecat spre Beraria H la concertul Formatiei Vocal-Insrtrumnetala Generic condusa de maestrul Dan Ciotoi.

Vesnica pomenire

Vesnica pomenire

Acesta este sfarsitul primei parti. Promit ca tot astazi va pun si desfasurarea ostilitatilor de la Beraria H. Concluzia fireasca a experientei avute si relatate este ca nu mai mergem niciodata in barul hipsteresc A1 unde totul este de cacat: BEREA, AMBIENTUL, SERVICIUL si…cred ca si cacatul e de cacat…:)))))) #samorinfipt (asta am dat-o pentru cunoscatori). Deasemenea, va sfatuim sa nu va mai duceti la Barul A1, chiar si cei care vor sa fie patrunsi de trairea hipstereasca, veti avea parte de o experienta injositoare. Transpunand totul intr-un plan existential singurele intalniri reusite pe care le puteti face sau organiza la aceasta locanta, Barul A1, sunt parastasuri sau pomeni.

Stati ca nu am terminat, urmeaza partea a doua

Hai cu Shareu'!
Da-mi niste stele!
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (5 votes, average: 4.80 out of 5)
Loading...

4 Comentarii

Poti lasa si tu un Comentariu folosind forma de mai jos.

  1. Adrian
    Posted on Reply

    S’ar putea ca cactu sa nu fie chiar de cacat….sa fie supriza si la aia.Intrebare simpla ,cine a facut rezervatia stia locul cat de cat (de cacao)?……experiente traumatizante ,nu mai faceti asa.

Comenteaza daca te tine

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Newsletter

  • Aboneaza-te la Newsletterul nostru si primeste gratuit articolele pe email de indata ce apar pe blog.

Salvam Teatrul!

"Am nevoie de renovare, nu joc teatru!" - Teatrul Bazilescu

  • O campanie de responsabilizare sociala a comunitatii "Oare sunt un porc?"
  • Sign | Join

Comentarii Recente

[sc:index-extra]