Comunitatea OSP

Blogul Comunitar

Povestile lui Marco – Episodul 8

În care Calust are un vis ciudat, iar Fify rezolvă o criză de nervi a doamnei Cristina

Tocmai am avut un vis ciudat. Se făcea că mergeam pe Doctor Lister împreună cu domnul Grigore. Marco, în lesă, urma liniștit ritmul pașilor stăpânului său. Era aproape seara și nu se vedea prea bine în jur. Prin fața noastră a trecut, la un moment dat, Alina. Purta o fustă scurtă din piele, dar de la brâu în sus era pur și simplu goală. Sânii ei bronzați ieșeau din întuneric ca două turnulețe de aur. Tot de aur îi erau și pletele, care mișcau frumos în vânt. Părea veselă și distrată, dar, când se uită spre noi, fața i se schimonosi dintr-o dată și pur și simplu zbură pe celălalt trotuar, apoi dispăru, printre copaci, pe o stradă laterală. M-am uitat spre domnul Grigore, căci nu puteam să-mi explic acest comportament nefiresc. Când, ce văd? Domnul Grigore se transformase nici mai mult, nici mai puțin decât într-un porc. Am holbat ochii, crezând că am halucinații. Domnul Grigore se oprise și am văzut cum gura lui se alungea, luând forma unui rât de porc. A devenit din ce în ce mai mic, ca un purceluș de lapte, s-a aruncat pe labele din față și-a început să meargă pe stradă, înaintea lui Marco. Când îl văzu, Marco se sperie și o luă, și el, la fugă. Când am ajuns la Eroilor, în urma noastră se auzeau niște grohăituri mirate: ”Oare sunt un porc? Oare sunt un porc?”

M-am trezit într-o hărmălaie de schelălăieli și de înjurături. Domnul Grigore, așezat pe canapea, îi tăia lui Marco unghiile de la labe. Cum eu însumi dormeam în zona aceea, am putut să văd cum un foarfece uriaș se apropie de mine, gata să mă rupă în două. În ultimul moment, am făcut un salt chiar pe nasul domnului Grigore, care a tresărit mirat și și-a dat o palmă puternică peste față. M-a atins chiar când voiam să sar pe botul lui Marco, astfel că m-am dezechilibrat și am aterizat într-un loc neidentificat, dar moale de pe blană.

De obicei, domnul Grigore nu-i taie unghiile lui Marco, ci îl duce la un cabinet din apropiere. De data aceasta era însă foarte nervos și avea chef să chinuie pe cineva. Cum nu se prea pricepea – își taie lui însuși unghiile din carne – chinul lui Marco era garantat. Oricât încerca să se supună voinței stăpânului, câinele reacționa la fiecare tăietură, schelălăind groaznic.

Doamna Cristina, care tocmai se întorsese de la Constanța, se afla în bucătărie și spăla vase. Într-un interval de aproximativ cinci minute, reușise performanța de a sparge câteva farfurii. În tot acest timp, striga cât o țineau puterile tot felul de injurii adresate domnului Grigore. Ce se întâmplase? O nimica toată. Pe canapeaua domnului Grigore a găsit un fir de păr blond.

-Să-mi spui de unde a apărut acest fir de păr la mine în casă! Acum să-mi spui și să nu mă minți!

-Dragă, de unde să știu eu? O fi de la doamna Papadopol, care ne-a vizitat acum o lună.

-Doamna Papadopol are părul alb. Eu am găsit un fir de păr blond. (Doamna Cristina apăru în pragul ușii de la bucătărie și-i arătă, de la distanță, domnului Grigore, firul de păr blond.)

-Aș spune că nu e chiar blond, e auriu, răspunse soțul.

-Tu-ți bați joc de mine? Spune-mi! Mă crezi o proastă? (Din laba lui Marco tocmai țășni un șuvoi de sânge, dar domnul Grigore nu se prea sinchisi.) Eu plec de-acasă pentru a-mi vedea mama bolnavă și tu, ca un porc, aduci fufe. Eu mă sacrific, stând cu maică-mea trei zile la rând – te rog, nu mă întreba cum a fost, câte a trebuit să îndur de la maică-mea…

-Păi, nici nu te-am întrebat…

-Sigur, dar pe tine te interesează ceva? Nu mă întrebi niciodată: ”Cristina, cum te simți? Ai nevoie de ceva?” Nu. Ești un porc mut, care toată ziua citește ziare.

-Un porc mut?

-Da.

-Și în timp ce tu citești ziarul, eu, ca o proastă, fac toate treburile în casă.

-Acum nu citesc ziarul. Acum îi fac toaleta lui Marco.

-Îi faci pe dracu’. Chinuiești animalul, așa cum mă chinuiești și pe mine.

Chiar în acel moment, Marco sări spre fereastră. Urmărindu-l, o văzu, sprijinită cu labele din față, pe Fify. Blana ei aurie strălucea în lumina soarelui.

-Cristina, ia te uită cine a venit la noi? E Fify. (Și se grăbi să-i deschidă fereastra.) Am uitat să-ți spun că, în timp ce erai plecată, m-am trezit cu ea în casă. Ne-am jucat pe canapea vreo jumătate de oră. Mă auzi? Firul de păr, acel fir de păr i-a aparținut. Este firul lui Fify. Hai, te rog, nu mai fi supărată. Secretul firului de păr a fost descifrat.

Cu mâinile ude, doamna Cristina intră în living. O luă pe Fify în brațe și-i analiză părul. Într-adevăr, exista o probabilitate de cel puțin 50 la sută ca firul de păr să-i fi aparținut. Se așeză apoi în poala domnului Grigore.

-Mă mai iubești, porcușorule? Îl întrebă ea, într-un târziu.

-Evident!

 

Comenteaza daca te tine

Your email address will not be published. Required fields are marked *

 
  • Gandul zilei de Gicuta

    Omul este o persoana umana!

Evenimente Curente

Afla primul ce se intampla la noi in Comunitate.

 
 
Salvam Teatrul!

Salvam Teatrul de vara din Parcul Bazilescu

  • "Am nevoie de renovare, nu joc teatru!" - O campanie a Comunitatii OSP
  • Sign | Join
 
 
Aegerile OSP

Comunitatea de Proiecte - Un Eveniment OSP 2016

  • Implica-te si tu! Voteaza Proiectul tau preferat sau propune un Proiect si devino admin OSP!
  • Participa | Trimite