Oare Sunt un Porc?

Troaca Comunitara

No menu assigned!

Povestile lui Marco – Episodul 4

Comunitatea OSPPovestile lui MarcoPovestile lui Marco – Episodul 4

Povestile lui Marco – Episodul 4

În care Marco și Fify se joacă pe o muzică liniștitoare

– Ce-o fi făcând, acum, iubita mea soție? se întrebă, în gând, dl Grigore în timp ce-și băga în cafea ultimul biscuite.

Era o minunată dimineață de sâmbătă. Pe aleea din fața casei, pe care tocmai o traversa visător, dl Grigore îl văzu alergând pe Marco. Acesta se îndrepta vădit curios spre poartă. O împinse cu labele și încercă, fără succes, să iasă în stradă.

Deschizând ferestruica porții, pentru a vedea ce anume stârnise curiozitatea lui Marco, dl Grigore dădu cu ochii de un fund de femeie, îmbrăcat în piele, care i se păru cunoscut. În timp ce cu o mână se frecă la ochi, cu cealaltă deschise poarta și, ieșind, o văzu chiar pe stăpâna lui Fify, agitând un băț deasupra gardului.

-Vă rog să mă iertați, spuse aceasta. Pisica mea a sărit gardul curții dumneavoastră și acum încercam s-o ademenesc cu acest băț în vârful căruia am pus o bucată de pește. E înnebunită după pește. E în stare să facă orice pentru a-l servi la masă.

-Știe, probabil, că astăzi voi servi somon la masă, glumi, în stilul său caracteristic, dl Grigore. Intrați, vă rog, în curte. Trebuie s-o găsim pe undeva.

Firește, Fify n-a fost de găsit în curte, ci în casă. Cu somonul în dinți, stătea pe frigider, uitându-se pe jumătate vinovată, pe jumătate speriată la dl Grigore și la stăpâna sa. În loc să latre, Marco alergă în camera de zi.

-Îmi pare foarte rău de ceea ce s-a întâmplat, spuse stăpâna pisicii. Știți, noi locuim în blocul de peste drum, la parter. Cum deschidem fereastra, cum se strecoară afară și nu se mai întoarce decât peste trei zile, murdară și jigărită într-un hal fără de hal. Ai zice că-i o pisică vagabondă, dacă nu s-ar vedea cu ochiul liber rasa ei persană.

-Dar nici n-am făcut cunoștință, răspunse, fără nicio legătură, dl Grigore. Vă invit în camera de zi. Serviți ceva?

-A, nu vă deranjați. După toată paguba pe care v-am făcut-o…

-Vă rog. Cum spuneați că vă cheamă?

-Alina. Sunt studentă la drept.

-Ce coincidență!… Eu sunt avocat.

-A, da?

-Da. Vă rog să luați loc. Putem să ne tutuim?

-Dacă doriți… dacă dorești, e ok.

În acea clipă, chiar prin fața lor au trecut Marco și Fify, care se jucau, alergând prin casă. Dl Grigore și Alina n-au părut să observe însă că Fify ținea în bot cutia de pastile împotriva colesterolului, pe care dl Grigore o deschidea în fiecare dimineață, înainte de masă.

-În ce an ești studentă?

-Anul al doilea.

-Îți place ceea ce studiezi?

-Să spunem că-mi place, dar contează? Oricum, va fi greu să-mi iau baroul. Prietenul meu a terminat facultatea – tot dreptul – și se chinuie de doi ani. Dacă n-ai pile mari, nu contezi, oricât ai învăța.

-Te superi dacă-ți spun că, din cauza numărului tot mai mare de dosare, care s-au adunat la cabinetul meu particular de avocatură, intenționez să angajez un avocat stagiar?

-Nu mă supăr, dar ce urmărești cu asta?

-Fii atentă. O dată pe lună, iubita mea soție pleacă la Constanța, unde o vizitează pe mama ei, o femeie insuportabilă, pe care n-am văzut-o de 10 ani, dar care în prezent este foarte bolnavă.

-Vrei s-o însoțesc?

-A, nu… Mă gândeam la altceva. Prietenul tău – care, sunt convins, este un tânăr de viitor – ar putea fi angajat la cabinetul meu de avocatură. Va avea, pentru început, un salariu de 2.000 de ron, dar îți garantez că lucrurile vor evolua foarte repede. Tot ce aș vrea să te rog este ca, o dată pe lună, în acele zile când, știi, așa cum ți-am spus, soția mea etc., să îți rătăcești pisica, în mod cu totul întâmplător, la mine în curte. Eu voi avea grijă, în plus, de a pune de fiecare dată câte un somon în frigider. Ei, ce zici?

-Ceea ce-mi propui pare a fi un târg cam murdar.

-Alina, e-adevărat că experiența ta în domeniul avocaturii este, deocamdată, limitată, dar câte târguri, câte contracte ”curate” ai văzut tu vreodată? Sau, să reformulez: câte contracte ”curate” am văzut eu vreodată? Vorba unui coleg ministru: Răspunsul este: Da.

-Mă gândesc acum la o idee, interveni Alina. N-ai vrea să-l lăsăm baltă pe prietenul meu și, în loc să-l angajezi pe el, să mă angajezi pe mine?

-Ohohooo, bine gândit. Îmi place că privești lucrurile în ansamblu. Ești foarte intuitivă. Draga mea, ai gândit foarte corect, dar, din păcate, ți-au scăpat câteva amănunte. În primul rând, îți iubești prietenul. Nu-i așa?

-Sigur.

-Ok. Ar fi prea delicat să-l scoatem din ecuație. În al doilea rând, secretara cabinetului meu de avocatură, pe care, apropo, o cheamă tot Alina, este o femeie cu totul insuportabilă, te rog să mă crezi. E mai mare decât tine cu vreo doi ani, altfel spus are mai multă experiență. Ea îți va face zile negre de la început, ca să nu mai spun că mi le va face și mie. Ai înțeles?

-Normal că am înțeles. Dar, cu mine cum rămâne?

-Dar ești foarte isteață. Știi să negociezi, șireato! Pe lângă cele 2.000 de ron, pe care le voi vira lunar prietenului tău, astfel încât relația voastră să fie strânsă și el să fie bărbat în casă, îți voi băga în cardul personal alte 2.000 de ron numai și numai pentru tine. Ai înțeles?

-Am înțeles?

-Alte condiții?

-Nu sunt.

-Atunci: Dezbracă-te.

Înainte de toate însă, dl Grigore apăsă telecomanda și în cameră se auzi o muzică liniștitoare.

Comenteaza daca te tine

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[sc:index-extra]