Oare Sunt un Porc?

Troaca Comunitara

No menu assigned!

Povestile lui Marco, Episodul 6

Comunitatea OSPPovestile lui MarcoPovestile lui Marco, Episodul 6

Povestile lui Marco, Episodul 6

În care se arată, prin exemplul dlui Grigore Grigore, că omul este singura ființă în același timp fidelă și infidelă și că niciodată nu se poate afla cât de infidel este un om

Cea mai mare dovadă de dragoste, la un purice, este să sară trei metri în sus. La câine, săritura din dragoste este mai puțin evidentă, dar se poate totuși remarca ceva asemănător în perioadele de rut. Omul, în schimb, nu sare niciodată mai mult de un metru; ai zice că ceva îl ține mereu legat de pământ. În privința relațiilor de iubire, noi, puricii, manifestăm o fidelitate fără cusur. Un purice divorțat ține de domeniul perversității. E, aici, probabil o lege a naturii: cu cât ești mai mic, cu atât divorțezi mai greu. Câinele, în schimb, se află la cealaltă extremă. El nu este interesat decât de rezolvarea problemelor sale hormonale, iar relația de lungă durată îl cam lasă rece. Câinele nu este deloc complex din punct de vedere sentimental, s-o recunoaștem. Acesta să fie oare motivul pentru care strămoșii noștri i-au preferat blana? Cel mai ciudat dintre toți – și asta de departe – este totuși omul. La om, putem întâlni atât fidelitatea, cât și atitudinea coitală, specifică unui câine. În anumite cazuri, ba chiar adesea, ele au loc în același timp.

Să ne oprim atenția asupra domnului Grigore Grigore, stăpânul lui Marco. Soția sa, dna Cristina, a plecat zilele trecute la Constanța pentru a-și vedea mama. Urmărindu-i pe cei doi soți sărutându-se în fața porții, Marco a sărit în sus de bucurie (dar nu foarte mult, comparativ cu un purice). Câinele este un animal care îl iubește mai mult pe om decât pe sine însuși. Acesta este un lucru de neînțeles.

Nu la fel de bucuros a fost însă Marco, la nici o jumătate de ceas după aceea, când stăpâna lui Fify a intrat pe aceeași poartă. La început, s-a ridicat de pe trepte și s-a oprit direct în bucătărie, căutând-o pe Fify. Credea că Alina (așa o cheamă pe stăpâna lui Fify, dacă ați uitat cumva) sosise pentru a-și căuta – iarăși! – pisica rătăcită. Nici vorbă despre asta: Fify nu era de găsit. Ajunsă în prag, Alina îl zări, în living, pe dl Grigore, îmbrăcat în halatul său vișiniu și uitându-se la televizor.

-Miaaau! strigă Alina atât de tare, încât să se facă auzită. Dl Grigore întoarse capul și o zări.

-Pisoiaș! Ce surpriză! Ai și venit. Intră te rog.

Dl Grigore părea puțin încurcat. Mirosul parfumului soției încă se mai simțea în aer, ba chiar o pereche de chiloți, albi și mari, la care aceasta renunțase foarte recent, se aflau întinși pe una dintre canapelele sale de piele. Se uită cu ciudă la ei, dar apoi îl văzu, ușurat, pe Marco luându-i în dinți și aruncându-i în coșul cu rufe murdare.

-Ce mai face Fify? începu dl Grigore discuția. Alina se așeză, lângă el, pe canapeaua sa.

-Ce să facă? Am închis-o în casă. Doar nu era s-o aduc aici, a răspuns aceasta.

-Păcat, aveam niște pește pentru ea. Și-apoi, s-ar fi jucat cu Marco.

Nivelul dialogului nu a fost tot timpul același. La început, lucrurile s-au legat mai greu, ce-i drept, întrucât dl Grigore nu prea știa s-o abordeze pe Alina, iar Alina, nici ea, nu prea știa cum să procedeze. Cred că nici unul, nici celălalt n-au avut, în viața lor, prea mulți amanți. Din acest motiv, cei doi au fost nevoiți să treacă peste anumite momente penibile. De exemplu, la un moment dat, mai exact după ce băuse vreo două pahare dintr-un digestiv foarte scump, dl Grigore a întrebat-o pe Alina:

-Pot să-ți pun mâna pe picior?

-În nici un caz, răspunse ea. Așa ceva nu se spune; se face.

În fine, dlui Grigore i-a fost oarecum jenă să-i pună mâna pe picior. Mai târziu, a vrut s-o sărute, dar iarăși s-a simțit nu știu cum și, până la urmă, a renunțat. Când se apropia de gura ei, Marco scotea un mârâit cam ciudat. Într-un târziu, a fost luat și dus într-un dormitor (eu sărisem deja în coșul cu rufe). Era deja seara, și dl Grigore tot nu reușise să spargă gheața. Cred că acest lucru nici nu s-ar fi întâmplat, dacă, dintr-o dată, Alina nu s-ar fi apropiat de el pentru a-l descheia la pantaloni.

-Ce vrei să-mi faci? o întrebă dl Grigore, zâmbind.

-O mică felație. Se poate?

-Ești foarte curajoasă, văd. Dar nu, nu trebuie, crede-mă.

-De ce? Am văzut în filme că așa se procedează.

-Nu, nu. Hai să ne iubim puțin.

-Să ne iubim?

-Hai să ne întindem, mai bine… Uite, dacă vrei, fă-mi un masaj pe spate.

-Pe spate?

-Pe spate. De ce râzi?

-Și Alina îi făcu din belșug un masaj, cu crema Nivea aflată pe măsuța din față. Dl Grigore se simțea în al nouălea cer.

Nu vreau să povestesc ce s-a întâmplat după aceea (sau ceea ce nu s-a întâmplat). Voiam doar să exemplific natura dublă a omului. El este și ființă fidelă, și infidelă, în același timp. Uneori poți ști cât e de fidelă, dar n-ai cum să afli niciodată cât este de infidelă, nici dacă vezi cu ochii tăi. Asta nu se poate măsura, căci nu poți intra niciodată în mintea unui om.

Peste trei zile, când doamna Cristina s-a reîntors acasă, a fost întâmpinată în fața porții de soțul ei. Cei doi s-au sărutat, sub privirea plină de bucurie a lui Marco.

Comenteaza daca te tine

Your email address will not be published. Required fields are marked *

[sc:index-extra]